Panglica “Sf. Gheorghe” și panglica “gardistă”


PANGLICA “SF. GHEORGHE” ȘI PANGLICA “GARDISTĂ” 

Între anii 1917 și 1923 în Rusia a avut loc un război civil. Luptele se dădeau între “Mișcarea albă” (Белое движение), constituită din “gărzile albe” (белогвардейцы), care susțineau vechiul sistem țarist și între “Armata Roșie” (Красная Армия), sau “gărzile roșii” (красногвардейцы), care susțineau bolșevicii lui Lenin. Ambele tabere aveau cîte o panglică care completa decorațiile eroice și onorifice. Panglica gărzilor albe, supranumită “panglica Sf. Gheorghe” (Георгиевская лента) era în dungi negre și galbene, pe cînd panglica gărzilor roșii, cunoscută sub numele de “panglica gardistă” (Гвардейская лента) avea dungile negre și oranj.

 În anul 1923 mișcarea antibolșevică a pierdut ultima bătalie, învingătorii preluînd puterea și punînd astfel bazele a ceea ce urma să fie URSS-ul de mai tîrziu, cu binecunoscutele lagăre de concentrare pentru deținuții politici, cu crimele împotriva umanității, cu înfometările milioanelor de oameni, cu deportările și deznaționalizările popoarelor invecinate.

 URSS-ul a folosit cu mare mîndrie mulți ani la rînd aceasta panglică negru-oranj, iar din nostalgie pentru năravurile vechi, Rusia de azi promovează din nou aceste însemne bolșevice. Pare curios insa de ce astăzi panglica gardiștilor bolșevici este numită eronat panglica “Sf. Gheorghe”.

Continuă să citești Panglica “Sf. Gheorghe” și panglica “gardistă”

Anunțuri

DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ ÎN R. MOLDOVA


DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ ÎN R. MOLDOVA


În vara anului 2001, mai exact la 31 august, în ziua cînd basarabenii îşi sărbătoresc Ziua Limbii Române, eu, hoinărind prin Codrii Orheiului, nu departe de satul Tabăra, raionul Orhei, am descoperit absolut întîmplător o fortificaţie dacică, veche de mai bine de două milenii. Cum de s-a întîmplat însă să găsesc această cetate? Iată pe scurt filmul evenimentelor.

Pe atunci eram student. Făceam Filologie, Istorie şi Administraţie Publică în cadrul Univ. Dunărea de Jos din Galaţi. Dascălul meu de Istorie veche şi Arheologie, prof. dr. Mihalache Brudiu, a dezvoltat în mine încă din primul an al facultăţii o adevărată dragoste pentru tot ce-i legat de trecutul dacilor, pentru preistoria lumii şi pentru arheologie, aşa încît nu pot să nu îmi amintesc de d-lui decît cu emoţie şi cu deosebit respect.

Datorită unor superbe expediţii arheologie făcute îmreună cu dl. Brudiu prin munţii Buzăului, cu scopul de a vizita şi de a studia la faţa locului mai multe fortificaţii dacice, mi-am format uşor ochiul, aşa încît puteam deja după aceea să identific o cetate ţinînd cont de mai multe aspecte : amplasarea în teren, poziţionarea geo-strategică, elementul demografic şi economic, etc.

În ziua în care am descoperit cetatea mă aflam împreună cu fratele meu Anton Vascan în pădurea dintre satele Tabăra, Ţigăneşti , Bravicea şi Săseni (exact în punctul de intersecţie a raionelor Orhei, Călăraşi şi Străşeni). Primul lucru care mi-a atras atunci atenţia a fost valul de apărare al fortifica ţiei, c hi ar dacă la prima vedere n-am înţeles bine ce am în faţă. Eram la mare înălţime şi imediat mi-am pus întrebarea: Ce e cu valul acesta de pămînt tocmai aici? Să fie făcut de apă nici nu putea fi vorba, fiindcă aceasta nu ar fi avut de unde să se scurgă. Şi atunci rămînea numai o explicaţie: Să fie artificial, adică făcut de o m! M-am uitat mai apoi cu atenţie de jur împrejur şi dintr-o dată am înţeles că de fapt eu şi cu fratele meu stam cocoţaţi chiar pe valul de apărare al unei fortificaţii foarte vechi!

Cînd i-am povestit d-lui Brudiu ce am gasit în Codrii Orheiului şi după ce i-am descris cu amănunte cum e poziţionată ceta tea, domnia sa a exclamat plin de entuziasm: „Păi acolo la d-stră în acele păduri musteşte pămîntul de istorie, domnule!”

Continuă să citești DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ ÎN R. MOLDOVA