O emoţie deosebită


O emoţie deosebită

În după amiaza zilei de astăzi am fost într-un loc absolut excepţional. Într-o pădure, undeva departe, loc în care de multe ori am văzut căprioare. Era o linişte acolo cum nu o găseşti altundeva şi o privelişte ca în peisajele lui Şişkin. Mă uitam de jur împrejur şi aveam impresia că sunt într-o poveste! Eu merg destul de des în pădure, însă nu întotdeauna mă contopesc cu natura aşa cum am simţit că mi se întîmplă astăzi. Stam neclintit şi priveam copacii înalţi, iar unul tot scîrţîia din cînd în cînd în adierea uşoară a vîntului: scîîîîrţ… scîîîîrţ… scîîîîrţ… scîîîîrţ… de parcă povestea ceva, o taină de-a lui, o istorie de veacuri… Dar scîrţîitul ăsta, cum să vă zic, nu era unul gălagios, ci era unul absolut discret, un scîrţîit făcut aproape în şoaptă, de ziceai că nu se mai vroia auzit de nimeni în afară de mine… Ce să zic, frumos de tot! A fost sublim! A fost un moment de regăsire…

Nu ştiu dacă am reuşit prin cuvinte să transmit cuiva emoţia mea, ştiu însă cu siguranţă că a fost o emoţie deosebită!

Pine Forest

Anunțuri

Panglica “Sf. Gheorghe” și panglica “gardistă”


PANGLICA “SF. GHEORGHE” ȘI PANGLICA “GARDISTĂ” 

Între anii 1917 și 1923 în Rusia a avut loc un război civil. Luptele se dădeau între “Mișcarea albă” (Белое движение), constituită din “gărzile albe” (белогвардейцы), care susțineau vechiul sistem țarist și între “Armata Roșie” (Красная Армия), sau “gărzile roșii” (красногвардейцы), care susțineau bolșevicii lui Lenin. Ambele tabere aveau cîte o panglică care completa decorațiile eroice și onorifice. Panglica gărzilor albe, supranumită “panglica Sf. Gheorghe” (Георгиевская лента) era în dungi negre și galbene, pe cînd panglica gărzilor roșii, cunoscută sub numele de “panglica gardistă” (Гвардейская лента) avea dungile negre și oranj.

 În anul 1923 mișcarea antibolșevică a pierdut ultima bătalie, învingătorii preluînd puterea și punînd astfel bazele a ceea ce urma să fie URSS-ul de mai tîrziu, cu binecunoscutele lagăre de concentrare pentru deținuții politici, cu crimele împotriva umanității, cu înfometările milioanelor de oameni, cu deportările și deznaționalizările popoarelor invecinate.

 URSS-ul a folosit cu mare mîndrie mulți ani la rînd aceasta panglică negru-oranj, iar din nostalgie pentru năravurile vechi, Rusia de azi promovează din nou aceste însemne bolșevice. Pare curios insa de ce astăzi panglica gardiștilor bolșevici este numită eronat panglica “Sf. Gheorghe”.

Continuă să citești Panglica “Sf. Gheorghe” și panglica “gardistă”

Cea mai frumoasă ploaie de la facerea lumii


Cea mai frumoasă ploaie de la facerea lumii

Plouă peste oraș, plouă peste pădure,
Plouă peste inima lăsată să-ndure…
Tu te uiți cum plouă dincolo de fereastră,
Eu mă uit cum plouă peste dragostea noastră…

Plouă cu picături reci, mărunt și cețos
Din cupa înmiresmată a unui vin spumos…
Plouă și – indiferent de ce-ar spune unii –
E cea mai frumoasă ploaie de la facerea lumii…

                                                            15.04.2014

poze-de-toamna_maini-in-ploaie[1]

Limba “moldovenească” – o poreclă dată limbii române


LIMBA “MOLDOVENEASCĂ” – O PORECLĂ DATĂ LIMBII ROMÂNEImage-001zj_enl

În perioada 12-25 mai din acest an, pe teritoriul R. Moldova va avea loc Recensămîntul General al Populației. Cetățenii vor fi puși în fața mai multor întrebări esențiale, printre care cîteva legate de identitatea etnică: naționalitate, limbă vorbită, etc. Pentru vorbitorii de limbă rusă, răspunsurile vor fi cît se poate de simple: ei vor declara că sunt ruși și că vorbesc în limba rusă. Pentru majoritatea etnică de moldoveni-basarabeni însă, aceste întrebari vor fi un adevărat examen.

Limba_romanaCe limbă vorbesc moldovenii: romînă sau moldovenească? Din păcate această dilemă va da mari bătăi de cap conaționalilor mei în timpul recensămîntului, motiv pentru care am hotărît să scriu acest articol, în speranța că voi reuși să aduc puțină lumină.

După cum e și firesc, orice om chibzuit, atunci cînd vrea să-și construiască o casă frumoasă și rezistentă, tocmește un meșter bun. El nu va risca să antreneze în această lucrare pe oricine, ci va alege omul potrivit pentru lucrul potrivit. Urmărind acest raționament, vin cu următoarea întrebare: În cazul problemelor ce țin de etnie și de limba vorbită, oare nu e firesc ca cetățenii unei țări să asculte și să ia exemplu de la cei care au studiile necesare? Să urmeze sfaturile celor care au în spate ani buni petrecuți în bibliotecile și aulele facultăților de filologie sau istorie? Fără îndoială că DA, drept pentru care zic să luăm exemplu de la un mare cărturar al neamului românesc și anume Eugeniu Coșeriu, un savant bine cunoscut în mediul academic național și internațional, moldovean de-al nostru, născut în anul 1921 în comuna Mihăileni, județul interbelic Bălți și plecat în lumea celor drepți în anul 2002, la Tübingen, Germania.

Continuă să citești Limba “moldovenească” – o poreclă dată limbii române