O emoţie deosebită


O emoţie deosebită

În după amiaza zilei de astăzi am fost într-un loc absolut excepţional. Într-o pădure, undeva departe, loc în care de multe ori am văzut căprioare. Era o linişte acolo cum nu o găseşti altundeva şi o privelişte ca în peisajele lui Şişkin. Mă uitam de jur împrejur şi aveam impresia că sunt într-o poveste! Eu merg destul de des în pădure, însă nu întotdeauna mă contopesc cu natura aşa cum am simţit că mi se întîmplă astăzi. Stam neclintit şi priveam copacii înalţi, iar unul tot scîrţîia din cînd în cînd în adierea uşoară a vîntului: scîîîîrţ… scîîîîrţ… scîîîîrţ… scîîîîrţ… de parcă povestea ceva, o taină de-a lui, o istorie de veacuri… Dar scîrţîitul ăsta, cum să vă zic, nu era unul gălagios, ci era unul absolut discret, un scîrţîit făcut aproape în şoaptă, de ziceai că nu se mai vroia auzit de nimeni în afară de mine… Ce să zic, frumos de tot! A fost sublim! A fost un moment de regăsire…

Nu ştiu dacă am reuşit prin cuvinte să transmit cuiva emoţia mea, ştiu însă cu siguranţă că a fost o emoţie deosebită!

Pine Forest

Anunțuri