Limba “moldovenească” – o poreclă dată limbii române


LIMBA “MOLDOVENEASCĂ” – O PORECLĂ DATĂ LIMBII ROMÂNEImage-001zj_enl

În perioada 12-25 mai din acest an, pe teritoriul R. Moldova va avea loc Recensămîntul General al Populației. Cetățenii vor fi puși în fața mai multor întrebări esențiale, printre care cîteva legate de identitatea etnică: naționalitate, limbă vorbită, etc. Pentru vorbitorii de limbă rusă, răspunsurile vor fi cît se poate de simple: ei vor declara că sunt ruși și că vorbesc în limba rusă. Pentru majoritatea etnică de moldoveni-basarabeni însă, aceste întrebari vor fi un adevărat examen.

Limba_romanaCe limbă vorbesc moldovenii: romînă sau moldovenească? Din păcate această dilemă va da mari bătăi de cap conaționalilor mei în timpul recensămîntului, motiv pentru care am hotărît să scriu acest articol, în speranța că voi reuși să aduc puțină lumină.

După cum e și firesc, orice om chibzuit, atunci cînd vrea să-și construiască o casă frumoasă și rezistentă, tocmește un meșter bun. El nu va risca să antreneze în această lucrare pe oricine, ci va alege omul potrivit pentru lucrul potrivit. Urmărind acest raționament, vin cu următoarea întrebare: În cazul problemelor ce țin de etnie și de limba vorbită, oare nu e firesc ca cetățenii unei țări să asculte și să ia exemplu de la cei care au studiile necesare? Să urmeze sfaturile celor care au în spate ani buni petrecuți în bibliotecile și aulele facultăților de filologie sau istorie? Fără îndoială că DA, drept pentru care zic să luăm exemplu de la un mare cărturar al neamului românesc și anume Eugeniu Coșeriu, un savant bine cunoscut în mediul academic național și internațional, moldovean de-al nostru, născut în anul 1921 în comuna Mihăileni, județul interbelic Bălți și plecat în lumea celor drepți în anul 2002, la Tübingen, Germania.

După liceul „Ion Creangă” din orașul Bălți, Eugeniu Coșeriu își continuă studiile în filologie la universitățile din Iași si Roma, după care studiază filosofia la Universitatea din Milano. Intre 1950 și 1963 predă la Universitatea din Montevideo, Uruguay, iar între 1961 și 1963 ține cursuri și seminarii în calitate de profesor-invitat și la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 și pînă la sfîrșitul vieții predă la Tübingen.

Eugen_Coseriu
Eugeniu Coșeriu

Autor al unui număr impresioant de cărți și publicații știintifice, membru de onoare al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de științe din Chișinău, al Academiei Braziliene de Filologie, al Academiei Norvegiene și al celei din Heildelberg, membru de onoare al Societății Europene de Lingvistică Romanică, Doctor Honoris Causa în aproape 50 de universități din întreaga lume, Eugeniu Coșeriu – considerat drept părintele lingvisticii integrale – este cu siguranță unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX.

Referitor la limba română, iată ce scria basarabeanul nostru din Bălți: „Limbă a culturii și limbă de stat este limba română pentru întreg spațiul carpato-danubiano-nistrean, adevăr care nu poate submina independența Republicii Moldova ca stat, tot așa cum nu subminează independența Australiei, a Canadei sau a Statelor Unite ale Americii recunoașterea limbii engleze ca limbă oficială, de stat, a acestor țări”, pentru că, adaugă Coșeriu „granițele politice nu au coincis și nici nu pot coincide cu cele lingvistice.” (comunicare prezentată la Sesiunea Științifică „Limba română și varietățile ei locale”, București, 31 octombrie 1994).

În continuare – un alt citat despre limba română: “A promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică. Din punct de vedere istoric şi practic este o absurditate, o utopie şi din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnico-cultural.” (“Limba română – limbă romanică. Texte manuscrise editate de Nicolae Saramandu”, Academia Română, Bucureşti, 2005, pg 128).

Din punct de vedere ocupaționist, aș adăuga eu, orice limbă riscă să fi numită în orice fel, în funcție de interesul ocupantului. Rușii după ce au anexat Basarabia acum 200 de ani au hotărît că limba guberniei nou formate să fie numită moldovenească. Mult mai tîrziu, în perioada bolșevică, daca nu i-ar fi placut lui Stalin această denumire, cine știe cum ar mai fi “poreclit-o” și el după bunul plac. Pentru că da, “limba moldovenească” nu-i decît o poreclă dată limbii române, un accident etnopolitic și un rezultat mizerabil al tendinței Kremlinului de deznaționalizare a neamului românesc.

Din nefericire există destul de mulți conaționali care gîndesc distorsionat aceste lucruri și care își dau cu părerea privitor la denumirea limbii pe care o vorbesc, chit că nu au studiile și pachetul necesar de cunoștinte care le-ar permite să facă asemenea aprecieri.Harta Turistica Romania -1934

Cum să spui că limba moldovenească este alta decît limba română, dacă din punct de vedere știntific aceasta este o aberație? Cum să fie Moldova lui Ștefan cel Mare străină de Țara Românească a lui Vlad Țepeș, cînd cei doi domnitori au fost veri drepți? Cum să fie moldoveanul Ștefan cel Mare străin de neamul românesc, cînd în urma unui concurs național organizat de Televiziunea Română, românii l-au desemnat anume pe voievodul moldovean ca fiind cel mai mare român din toate timpurile? Cum să afirmăm noi că Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu – moldoveni fiind – nu au nimic cu românitatea, dacă chiar ei au recunoscut în repetate rînduri că vorbesc și scriu românește? Cum să pretindem noi că Mihai Eminescu – moldovean și el – e străin de neamul românesc, dacă chiar el a spus că “Suntem români și punctum!”? Aș putea să înșir aici o mulțime de astfel de întrebări retorice, însă nu știu pe cît de eficient ar fi, căci pentru a înțelege cu adevărat ce înseamnă moldovean, ardelean, bănățean, maramureșean, muntean, crișănean și ce înseamnă în cele din urmă limba română care îi leagă pe toți deopotrivă, e nevoie de cîțiva ani de studii a istoriei românilor, a istoriei limbii române, ani buni petrecuți prin arhivele prăfuite în căutarea izvoarelor vechi și a surselor autentice care ar permite oricărui interesat să facă distincția dintre o istorie dreaptă și o făcătură dezgustătoare.

Mie ca cetățean al R. Moldova, născut și copilărit aici, într-un sat frumos din Codrii Orheiului, nu mi-e rușine să spun că sunt moldovean și că vorbesc un grai moldovnesc pe care l-am învățat de la mama, însă știu că din punct de vedere științific naționalitatea și apartenența mea etno-culturală este fără îndoială românească, știu că vorbesc limba română și nu-mi poate mie indica nici un politruc în ce limbă vorbesc, în ce limbă gîndesc, care îmi sunt strămoșii și ce viitor e potrivit să aibă urmașii mei! Și asta nu pentru că așa mi-a abătut mie, ci pentru că am citit cărți atunci cînd am fost student la Filologie și Istorie, în cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați, sau mai apoi cînd am facut un masterat în “Teoria și practica textului” în cadrul aceleiași Universități.

Din punct de vedere artistic, poetic, metaforic sau cum mai vreți, limba română desigur mai poate fi numită și moldovenească. Însă recensamîntul care se apropie nu este nici pe departe o poezie sau o figură de stil, iar de rezultatul acestuia va depinde foarte mult politica economico-socială a Republicii Moldova pentru cel puțin un deceniu înainte.

Îndemn așadar pe toți conaționalii mei din Republica Moldova, ca în cadrul acestui recensămînt să dea dovadă de maturitate civică și să răspundă cu încredere așa cum ar fi răspuns azi, dacă erau în viață, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru sau soții Ion și Doina aldea Teodorovici, că noi – urmașii lui Burebista și ai lui Ștefan cel Mare – suntem români, vorbim limba română și avem demnitate națională!

Tricolor

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Limba “moldovenească” – o poreclă dată limbii române&8221;

  1. În unul din primele documente păstrate din epoca lui Ștefan (din 12.08.1457), emis de Cancelaria Moldovei, Ştefan al III-lea se intitula „Стефан воевода, Господарь Земли Молдавской” şi-l semna, bizuindu-se pe credinţa marilor săi dregători, „a tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici”.

    În ultimele „gramote” domneşti, dictate şi semnate de Ştefan al III-lea cel Mare, domnitorul se intitula „Stephanus palatinus Dei gracia Terre Moldavie” (octombrie 1503), bazîndu-se pe credinţa „omnium boiarorum nostrorum moldaviensium”.

    Născut, afirmă tradiţia, la Borzeşti, pe Trotuş, în inima Moldovei istorice, fecior al Moldovei, moldovan de viţă domnească moldovenească, Ştefan al III-lea cel Mare îşi judeca supuşii după legea ţării – dreptul moldovenesc. Ocrotea „dreptul moldovenilor” (document din 1498-1499), aflaţi pe alte meleaguri: „Domnul meu Ştefan voievod mi-a poruncit să mai vorbesc: la milostivirea voastră sînt nişte moldoveni din ţara lui, din Ţara Moldovei”. Referindu-se la traducerea acestui document, academicianul şi editorul român I. Bogdan sublinia apăsat: „Nu se poate zice „volohi din Ţara Moldovei” sau „români din Ţara Moldovei”, ci moldoveni din Ţara Moldovei; nici „voievodul volohilor” pentru „voievodul Moldovei”, căci „Wolochy” din polonă înseamnă „Moldoveni”.

    În 1496 Ştefan cel Mare dictează vestita „Pisanie” pentru biserica din Războieni întru pomenirea oştenilor moldoveni, căzuţi în luptă cu duşmanii Moldovei. Aşadar, cît a trăit şi a domnit (1457-1504) Ştefan al III-lea cel Mare s-a ştiut moldovan, domnitor al moldovenilor din ţara sa Moldova. Cum scria M. Sadoveanu despre toţi moldovenii: „a trăit şi a murit ştiindu-se moldovan în ţara sa. Ştefan cel Mare era atît de Moldovan, era atît de strîns legat de ţara sa Moldova, încît într-un document din 5.01.1477 se intitulează: Stephanus Dei gracia Wayvoda Moldovanie − a Moldovaniei, a moldovenimii!” Avea tot temeiul prestigiosul istoric român P. Panaitescu să conchidă: „Ştefan cel Mare, omul din Moldova − oştean al pămîntului său moldovenesc”.

    Faptul că Ştefan cel Mare a fost şi a rămas pentru totdeauna Moldovan este certificat şi de creaţia populară moldovenească:

    Vine Ştefan Moldovan
    În mînă cu-n buzdugan
    Şi cu cornul ca să sune,
    Pe voinici să mi-i adune…
    Sar din codrii cei frunzoşi,
    Se duc mîndri şi voioşi
    După Ştefan Gospodaru,
    După Ştefan Moldovanu.

    Cancelaria lui Ştefan cel Mare a emis (1457-1504) circă 670 de documente în limbile slavonă, latină, germană… După cum a demonstrat acad. N. Corlăteanu, limba moldovenească pătrunde masiv în „gramotele” domneşti de acum în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Şi în documentele semnate de Ştefan cel Mare se folosesc o mulţime de cuvinte curat moldoveneşti. Vom aminti doar cîteva: bahnă, blidari, branişte, hîj, radi, ştiubei, uşer, portar, pripăşar, săcătură şi multe altele. În hrisoavele lui Ştefan cel Mare sînt atestate foarte multe toponime curat moldoveneşti: Bahniţa, Băhneni, Brîndză, Bucoveni, Chetreni, Harbuji (sat în jud. Fălciu), Cuhneşti, Ştiubeeni, Prisaca, Borta, Blidari (sat)…”. Analizînd textul soliei lui Ştefan cel Mare către regele Poloniei Alexandru (22.11.1503), I. Bogdan conchide: „Originalul „буката земли” arată că solia a fost redactată de un diac moldovan”. Despre un document din 14.07.1499 I. Bogdan scrie: „Se vede că traducerea a fost făcută de un redactor moldovan… În moldoveneşte pe vremea lui Ştefan cel Mare de bună seamă nu existau cuvinte corespunzătoare neologismelor de azi: punct, condiţie, articol. Pe marginea omagiului prestat de Ştefan cel Mare regelui polon Cazimir (16.09.1485) se află un adaos interesant: „hec inscripsio ex valahico in latinum versa est…”. „Ceea ce înseamnă, − conchide I. Bogdan, − că textul latinesc al tratatului a fost tradus din moldoveneşte sau româneşte”. Aşadar, avînd în vedere că: − etnonimul moldovan este certificat din veacul al XIII-lea în balada „Mioriţa”: „unu-i moldovan”, care, evident, vorbea moldoveneşte;

    − toponimele, apelativele curat moldoveneşti sînt atestate masiv în documentele lui Ştefan cel Mare;
    − hrisoavele, cărţile domneşti, traducerile în Cancelaria lui Ştefan cel Mare erau redactate moldoveneşte de redactori, dieci moldoveni;
    − Ştefan cel Mare este moldovan născut în inima Moldovei istorice, crescut şi educat în mediul moldovenesc, alături şi împreună cu moldovenii, care, ca şi astăzi, vorbesc moldoveneşte;

    Ştefan cel Mare – „omul din Moldova, oşteanul pămîntului moldovenesc” vorbea limba poporului său − a moldovenilor, limbă, pe care ei o numeau şi o numesc şi astăzi moldovenească.

    De altfel, Ştefan cel Mare vorbea şi alte limbi. În timpul tratativelor sale cu Firley (3-5.11.1503) privind Pocuţia, Ştefan cel Mare i-a replicat tăios acestui sol polon: „взяли есми ту букату земле хочу щоби ми ся ней достало”. Aceast citat demonstrează că Ștefan vorbea și în limbi slave, care erau limbile Cancelariei Moldovei.

    Deci, cine sunt eu? Raspund orgolios: Sunt moldovan, sange din sangele lui Stefan Moldovanul! Si nu mi-i rusine de loc!

    1. După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” („romanesci”). Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova , Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba „românește”, adică romana”.

      Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes(mijlocul secolului VI).: „…Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus…”. Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „românesc”.
      Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în Istoria Țării Rumânești originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țari Românești”.

      Indiferent cum ne numim regional, toți cei din spațiul carpato-danubiano-nistrean, sunt ROMÂNI ,adevăr care nu poate subminat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s