LUCRARE DE DISERTAŢIE


EUGEN IONESCU – PROMOTOR AL TEATRULUI ABSURDULUI

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” – GALAŢI, FACULTATEA DE LITERE.
MASTERAT. TEORIA ŞI PRACTICA TEXTULUI.

Realizat: Vascan Ruslan
Coordonator ştiinţific:
prof. univ. Nicolae Taftă
Galaţi – 2007

„Nu o anumita societate mi se pare vrednica de ras. Ci omul.” (Eugen Ionescu)

ARGUMENT

Eugen Ionescu, scriitor, dra­maturg şi membru al Academiei Franceze, s-a născut la Slatina, la 13 noiembrie 1909 şi a încetat din viaţă la Paris, la 28 martie 1994.

La mijlocul secolului XX, alaturi de Samuel Bechett si alti cativa dramaturgi francezi, Eugen Ionescu declanşează o noua revoluţie a dramaturgiei moderne. I se va spune „noul teatru”, „teatrul absurdului”, sau „teatrul deriziunii” in incercarea de a circumscrie, cât de cât, un moment foarte complex, o alta vârstă, de  fapt, a spiritului avangardist.

Teatrul ionescian cuprinde bogate invenţii dramatice, de la scurta farsă parodică, burlescă, la marea piesă cu teme socio-politice sau metafizice.

Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale acestui teatru. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje ele­mentare şi mecanice, cu limbaj aberant şi ca­racter comic predominant: Cântăreaţa cheală, Lecţia, Jacques sau Supunerea, Scaunele şi altele. A doua încadrează piese ca Ucigaş fără simbrie, Rinocerii, Pietonii văzduhului, Regele moare, Setea şi foamea etc, în care apare un personaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visător şi naiv, cu numele de Beranger sau Jean. în aceste piese acţiunea şi decorul capătă importanţă, limbajul este mai puţin derutant şi comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea şi izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morţii este marea forţă motrice a operei ionesciene, de la moartea gândirii şi lim­bii la moartea neînţeleasă şi neacceptabilă a individului.

Continuă să citești LUCRARE DE DISERTAŢIE