Despre libertate şi determinism, sau despre cît de liberi suntem


DESPRE LIBERTATE ŞI DETERMINISM, SAU DESPRE CÎT DE LIBERI SUNTEM


Marii filosofi ai tuturor timpurilor au meditat îndelung asupra ideii de libertate şi, în funcţie de concluziile fiecăruia, am putea sa-i împarţim în două tabere:  prima tabără ar fi a acelora convinsi că libertatea există şi că prin urmare omul poate deveni liber, iar a doua a celora care neagă existenţa libertăţii; după aceştea din urmă, omul, prin insăşi natura sa, nu poate ajunge niciodată liber. Prin urmare avem de-a face cu două teorii absolut contradictorii şi senzaţionale, pe care, cred eu, ar trebui să le studiem cu mai mare atenţie.

Dacă cineva m-ar întreba care dintre cele două teorii îmi place mai mult, recunosc că m-ar pune într-o încurcătură, fiindcă atît una cît şi cealaltă îmi sunt aproape. Dar pentru că cei mai multi dintre prietenii mei vorbesc cu prea mare lejeritate despre libertate, fiind foarte siguri de existenta ei, m-am gîndit să trec de partea cealaltă a baricadei şi să aduc argumente în favoarea ideii că omul nu poate fi niciodata liber.

Pentru început va trebui să aduc un termen nou în discuţia noatră şi anume determinismul. Ce înseamna acest lucru? Determinismul este o concepţie filosofică potrivit căreia toate fenomenele fizice, sociale, biologice, psihologice, din întregul univers, se explică prin înlănţuiri de cauze şi efecte. La baza acestei concepţii stă altă teorie, numită cauzalitatea. Conform cauzalităţii nici un act sau eveniment din univers, luat ca efect, nu poate lua naştere şi exista, aşa, de la sine, ci numai motivat de o cauza sau mai multe. Şi de vreme ce toate actele şi alegerile unui om sunt generate de o cauză, înseamna că ele nu sunt alegeri libere, ci rezultate ale unei constrîngeri cauzale. La rîndul lui, efectul devine automat cauza pentru un alt efect şi aşa mai departe.

Unii filosofi au negat vehement teoria, motivînd că nu toate efectele au o cauză, dar după părerea mea aceştea nu au dreptate. Filosoful Benedict Spinosa a explicat destul de convingător că dacă noi nu cunoaştem cauzele unui efect, asta nu înseamna că ele nu există şi a dat un exemplu (care a rămas celebru) cu o piatră care se rostogoleşte din varful muntelui: “Eu numesc liber un lucru care există şi lucrează numai din necesitatea naturii sale, iar constrîns acela care e determinat de altul să existe şi să lucreze într-un fel numit şi determinat. […] De exemplu, o piatră primeşte de la o cauză externă ce i-a dat impuls o anumită cantitate de mişcare, datorită căreia continua să se mişte în mod necesar şi după ce a încetat impulsul cauzei externe; piatra este cosntrînsă să continue să se mişte nu din necesitate, ci prin impulsul cauzei externe. […] Mai departe, gîndiţi-vă, dacă vreţi, ca piatra, în timp ce continua să se mişte, cugetă şi ştie că tinde, pe cît poate, să continue mişcarea sa. De bună seamă ca această piatră, fiind conştientă numai de tendinţa ei şi nefiind deloc indiferentă va crede că este cît se poate de liberă si că ea continuă să se mişte numai fiindcă vrea aşa. Aceasta e libertatea umană pe care toţi se fălesc că o au şi care constă numai în faptul că oamenii sunt conştienţi de faptele lor şi nu cunosc cauzele care îi determină”. (Benedict Spinosa, Scrisoarea nr. 58 catre G. H. Schuller)

Cîţiva filosofi antici, adepţi ai stoicismului, cum ar fi Marcus Aurelius (împărat roman) şi mai ales Epictet (filosofia căruia am îndrăgit-o înca din liceu) au căutat să desluşească destul de îndrăzneţ realităţile umane împărţindu-le în cele care stau în puterea omului şi în cele care nu stau în puterea acestuia. Cele care sunt în puterea noastra, spunea Epictet, sunt dorinţa, impulsurile, aversiunea, părerea, sufletul, etc, iar cele care nu stau în puterea noastră sunt trupul, moartea, faima, sărăcia, etc. Pentru a fi liberi, considera Epictet, nu trebuie să manevrăm decît cu realităţile asupra cărora avem putere, căci dacă vom încerca să înlăturăm moartea, faima sau să ne opunem legilor trupului ne vom cufunda în nenorocire. “A fi liber, spunea Marcus Aurelius, nu înseamnă a putea obţine tot ceea ce doreşti, ci a nu dori ceea ce nu poţi obţine, a aspira la ceea ce este realizabil. Secretul libertăţii nu stă în dominarea necesitătii, ci în dominarea propriilor dorinţe şi aspiraţii.” (Marcus Aurelius, Către sine)

Un alt termen important pentru discuţia noastră este cel de liber arbitru. Concepţia acestui termen presupune libertatea omului de a alege, de a arbitra toate lucrurile după bunul său plac, neconstrîns de nimeni. (Ceea ce eu tocmai încerc să demonstrez că este imposibil). Despre liberul arbitru a scris şi filosoful francez Voltaire, care aduce, după părerea mea, cele mai concludente argumente în favoarea determinismului şi care îi contrazice pe stoici cît se poate de frumos. Gînditorul francez se întreabă retoric la un moment dat cum de e posibil ca în natură să existe efecte care au cauză şi efecte care nu au cauză? După Voltaire nu există absolut nici un efect fără cauză. Mai mult decît atît, el afirmă că omul nu poate fi liber niciodată, fiindcă nu se naşte cand vrea el şi nu moare cînd vrea el (cu toate că un personaj dostoevskian sfidează acest de-al doilea principiu şi, purtînd în permanenţă asupra sa un revolver, declară că este un om absolut liber, întrucît poate muri oricînd doreşte el şi nu altcineva!).

Tot Voltaire mai adaugă că omul nu este nici măcar stăpînul propriilor sale idei, pentru că nimeni, spunea el, nu poate garanta că peste o oră sau peste cinci minute nu-şi va schimba radical aceste idei.

Liberul arbitru a fost criticat şi de filosoful german Friedrich Nietzsche, care îi găseşte alte slăbiciuni: “Azi nu mai avem nici o milă pentru conceptul de “liber arbitru”; ştim prea bine ce este el de fapt – cel mai ticălos dintre toate artificiile teologilor, menit să facă omenirea “răspunzătoare” în sensul lor, adică dependentă de ei. […] Oriunde se caută responsabilităţi, ceea ce acţionează de obicei este instinctul de a vrea să judeci şi să pedepseşti. […] doctrina liberului arbitru a fost inventată în esenţă pentru scopul de a pedepsi, adică pentru că se dorea imputarea vinovăţiei. Întreaga psihologie veche, psihologia voinţei, era condiţionată de faptul că iniţiatorii ei, preoţii şi conducătorii vechilor comunităţi, vroiau să-şi creeze dreptul de a pedepsi – sau vroiau să creeze acest drept pentru Dumnezeu. Oamenii erau consideraţi „liberi” astfel încît să poată fi judecaţi şi pedepsiţi; […] ca urmare, fiecare act trebuia considerat drept intenţionat, iar originea fiecărui act trebuia considerată drept legată de conştiinţă. (Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor)

Un gînditor român care a studiat şi a scris despre “libertatea umană” este Vasile Conta; Acesta foloseşte un alt termen specific temei noastre în discuţie, şi anume fatalismul.  “[…] legătura de cauzalitate între mediu şi naţiune, este atît de strînsă, încat toate manifestaţiile de viaţă ale acesteia oglindesc pe cel dintîi. Astfel, acesta nu poate simţi, nici gîndi, nici crede, nici voi, nici lucra altfel decît cum îi este poruncit de către mediu.”

Aş putea să aduc aici încă o mulţime de exemple în care diverşi filosofi au adus argumente competente în demonstrarea ideii că libertatea, în adevăratul sens al cuvîntului, nu poate fi atinsă de către om. Dar, pe final, mă limitez la a mai aminti un singur gînditor şi anume scriitorul român Marin Preda, opera căruia are la baza o temă predilectă şi anume raportul dintre individ şi istorie (aşa cum însăşi prozatorul o numea); altfel spus, raportul dintr om şi destin. Concluzia prozatorului este una dramatică: individul nu este şi nu poate fi liber vreodată; mai mult decît atît, el este o simplă „jucărie a sorţii”.

Problema libertăţii umane cu siguranţă nu am închis-o cu acest articol. Aşa cum am spus înca de la început, îmi este dificil să aleg între liberul arbitru şi determinism. De data aceasta însă am fost de partea teoriei determinismului şi a cauzalităţii mai mult pentru a provoca cititorii, contraargumentele cărora abia aştept să le cunosc!

Ruslan Vascan

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Despre libertate şi determinism, sau despre cît de liberi suntem&8221;

  1. Superb articol, bravissimo !!!
    Cu siguranţă ca nu suntem liberi, nu am fost şi … cu mare regret nu o să fim! Chiar dacă mult prea puţini dintre noi îşi dau seama de acest lucru, tot ce suntem, ce spunem, ce facem este controlat şi determinat de tot ce ne înconjoară.
    Cît despre personajul cu pistolul în buzunar … libertatea lui de a alege reese nu mai departe decît din propria afirmaţie: „cînd doreşte”, a dori deja înseamnă că ceva te conduce.
    Suntem actorii acestei lumi, dar nu ne cunoaştem rolul pentru că … altcineva trage sfoarele 🙂

  2. Orice om are idei asupra cărora cugetă.Ce înseamnă o idee? Ideea-principalul factor,principiu fundamental,care DETERMINĂ natura obiectului și caracterul lui activ.Ideea reprezintă o cugetare,iar cînd cugeți faci niște deducții logice(dacă ideea e bună sau e rea) și ca urmare îți asumi ideea spre materializare.Deci,a gîndi înseamnă a te supune unei logici,iar a te supune înseamnă a fi rob.Unde-i ascunsă libertatea? Libertatea maximă pe care o poate avea un om se produce doar în momentul alegerii(liberul arbitru,care cu siguranță Există,fiind cel mai mare dar oferit de Dumnezeu) dar mai departe(după ce alegerea a avut loc) omul devine din nou rob alegerii sale,astfel viața nu e decît o continua alegere între bine și rău.Cea mai înaltă formă de libertate(a omului) e libertatea internă,a sufletului..Libertatea absolută o are numai Dumnezeu,căci Lui i se supune(îi sunt robi) timpul,materia,spațiul.

  3. „Tot Voltaire mai adaugă că omul nu este nici măcar stăpînul propriilor sale idei, pentru că nimeni, spunea el, nu poate garanta că peste o oră sau peste cinci minute nu-şi va schimba radical aceste idei.” – cit de actual este pasajul dat. Cel mai simplu exemplu ,citesti o carte, vii cu un bagaj anumit de idei, citesti 2 carti, bagajul se largeste si poate schimba prioritatea acordarii spatiului in propria „incapere”, s.a.m.d, caci continua ca un cerc vicios. Si cind te uiti in el, vezi frinturi din carti diferite pe care le ascociezi ca fiind un concept al tau propriu.
    Costel, in postul de sus, zice ca liberul arbitru e semnul libertatii si punctul emaniciparii alegerii. Nu-s de acord ! Liberul arbitru e determinat de ceea ce a fost si ce urmeaza a fi, deci, este poate cel mia influentat moment al libertatii noastre.
    In unele cazuri alegerea poate fi acelasi dar despre care Costea vorbeste, uneori poate fi si cel mai mare blestem, caci singur nu stii care tabere iti pot fi puse in fata.
    Imi place Nietzsche, pt ca uneori e ca un paranoic 😀 ii impartasesc conceptul cu referire la influenta teologica, doar ca as vrea sa mentionez ca preotii tot incearca sa creeeze acest drept in numele Dumnezeului in care cred ei, si diferenta e enorma. Eu aici si vad marea escrocherie a institutiei bisericesti. In fine, religie e un subiect prea firav ca sa-l ating in cadrul blogului si nu toti o sa ma inteleaga corect.

    Eu zic ca as vrea sa vad cum e sa fii liber, chiar daca niciodata nu voi fi.

  4. Vitalie ati postat: „Liberul arbitru e determinat de ceea ce a fost si ce urmeaza a fi, deci, este poate cel mai influentat moment al libertatii noastre.”
    Deacord cu ce-ati spus.Problema e ca na-ti inteles ce am vrut sa spun eu.
    Nu conteaza ce alegere a facut persoana in cauza,buna sau rea,sau daca e influentata de ceva/cineva,dar CONTEAZA ca ARE intrumentul de A ALEGE,prin definitie,ontologic el exista-poti sa scrii si mii de carti contra s.a.Libertatea e in cuanta cea de secunda,in care se produce momentul alegerii (dar si o cuanta de secunda e deja mult-filosofic vorbind; si fiti atent am scris „libertatea maxima se produce in momentul alegerii”,deci,prin urmare,cuanta de secunda e libertatea maxima-de aici si o sa ma intelegeti ca practic,din pricina neperfectiunii si spalarii intensiva,continua si strategica a creierului(bagati de seama ca omul deacuma are mai multe TV in casa decit dusuri-deci spala creierii mai des decit corpul ) limita libertatii ->>0 (zero) -matematic vorbind; (deci tinde,dar nu ajunge!)

    Vitalie,preotii nu creeaza nimic-ei se supun(din ce in ce mai putini) dogmelor si canoanelor bisericesti,care nu-s altceva decit revelatia divina! Deci problema nu e in escrocheria preotilor,dar in lipsa bazei teologice a oamenilor,care le-ar ajuta sa depisteze „кто погоду делает”.

    Incheierea imi provoaca mila-„Eu zic ca as vrea sa vad cum e sa fii liber, chiar daca niciodata nu voi fi.” Cum puteti vedea ceea ce insusi ati declarat imposibil-„niciodata nu voi fi”;nu observati ca va contraziceti?; De ce? Permiteti-mi sa va ajut:incercati sa observati greseala–v-ati predestinat la nelibertate :-D??? sau daca nu d-voastra,cine atunci v-a predestinat? Observati farsa-deci singur ati demonstrat prin „Eu zic ca as vrea sa vad cum e sa fii liber, chiar daca niciodata nu voi fi.”-ca libertatea exista 😀

    Cele bune!

  5. Pentru inceput, credeam ca Costel e un vechi coleg din paralela de la liceu, cred ca m-am inselat ))
    In fine ,in sfirsit am cu cine ma contrazice, ca deja eram plictisit 😀
    Daca e sa luam acea cuanta de secunda, dupa cum mentionati , atunci da, este aici o farima de libertate, da oare omul trebuie sa traiasca doar pt ea, la asta si se rezuma abaterea de la rutina supunerii voluntare sau involuntare ?! E prea putin, si prea neinsemnat…Des cind se vb despre oameni in ansamblu, se zice, noi ne deosebim de animale prin ratiune. DA ? Si care-i marea ratiune ?:) ca vorbim frumos si licentios( desi limetele astea tot de cineva au fost stabilite, fac aluzie la relativitatea adevarului ) , ca mincam cu furculita si nu de pe jos ? ca aveam un partener de viata si o casa, da’ nu umblam bludnici cu haita ?
    Faza cu TV-ul e o mica abatere deja, o subtema. E si normal ca omul are mai multe ecrane LCD in casa decit niste carti, ca-i prea lenos sa gindeasca, o face mass-media pt el. Paradoxal, cind o faceau oamenii – erau persecutati, acum o fac pt ei, si sar ca maimutele in jurul unei banane cind cineva le hotareste viitorul.
    Referitor la preotime, mi-e destul sa studiez Cruciadele si inchizitia, frumoase capodopere 🙂 Eii.. si acolo, care dogme i-au impins ? Nimeni ! Au vrut putere si control, au facut-o ..desigur ca in numele tuturor sfintilor, ca sa nu bata la ochi si sa nu trezeasca nemultumiri in rindurile clasei de mijloc si clasei inferioare , adica cei care nu aveau acces la vrio felie din placinta aia mare care o putem numi – putere si influenta. Baza teologica tot preotimea a distrus-o, prin pacte fara onoare, prin implicarea lor in politica, momente care au distrus sfintenia si puritatea credintei, momente care azi au transformat-o in bussiness ( exemplu : scientology, biserica cu Tom Cruise in frunte. Si-a facut nenea Cruise biserica impreuna cu cei care-i „impartasesc” convingerile, si scapa de impozite, si spala si bani..etc..etc..ca-s multe culturi religioase care is create doar pt asta, iar cind sunt acuzati , urla in gura mare un discurs de 2 ore despre discriminare ) Iata citiva mari pontifi de astia si au impulsionat sfarmitarea bazei teologice. Orice stiinta, ca e politica sau de factura religioasa, va avea intotdeauna 3/4 adepti si mii de idioti care o sa profite de ei.

    Cu mila chiar m-ai ofensat 😉 Asta si a fost idea, ca as vrea, desi stiu ca-i imposibil 🙂 n-ai visat tu niciodata la un Hammer si 3 vile cu piscina si propriul Disney Land , si ai spus ca ai vrea sa simti cum e ?! ( asta a fost simplu exemplu 😀 ) dar totusi stii ca nu e posibil ( aproape, doar daca nu ai ceva capacitati inovatorii ca Gates sau ala care a creat Facebook-ul) . Nu m-am predestinat eu la nimic , eu am zis de la inceput ca libertatea e utopie, dar asta nu-mi incurca uneori sa visez cu ochii deschisi la ea 😉

  6. Nu discut din motivul de a ma distra sau contrazice,dialogul-cum zicea Socrate-trebuie sa fie constructiv…

    1.Oamenii se deosebesc de animale,NU prin ratiune si tot ce ati descris,de-altfel corect,dar prin simplu motiv ca omul are in sine ideea de Dumnezeu si are posibilitatea de a se ruga.Вот и вся сказка про белого бычка.

    2.Analiza d-voastra a istoriei Bisericii e extrem de naiva,chiar aterizata as putea ferm sa zic! (rog sa nu va suparati).

    2.1. Ati postat „Referitor la preotime, mi-e destul sa studiez Cruciadele si inchizitia, frumoase capodopere” .Catolicii din aprx 856 nu mai fac parte din Biserica,prin anatemizarea patriarhului de la Constantinopol.Rasfoiti cartile de istorie si o sa observati efectele lui Carol cel Mare asupra catolicismului.Deci,prin urmare,de atunci,dogmatic si canonic,catolicii nu mai reprezinta biserica,ei devin o simpla institutie buissnes,cum ati si mentionat,care are ca prim-scop propaganda si manipularea.

    2.2. Cruciadele si inchizitia a fost capodopera Catolicilor(ma deranjeaza faptul ca lumea cind vorbeste de inchizitie si cruciade,vorbeste la general de biserica).Cercetati,repet,istoria,si in spatiul de rasarit,in Biserica ortodoxa,n-o sa gasiti cazuri gen: inchizitie,indulgenta,nemaivorbind de razboaie sfinte!.

    2.3 Cruciadele au avut un singur scop-distrugerea Imperiului Bizantin-casa lumii ortodoxe.Deci,cititorului ii este usor sa depisteze logica evenimentelor-e aceeasi tentativa a papei (buisness-man) de a supune toata crestinatatea.

    2.4. Ati postat „biserica cu Tom Cruise in frunte”-ce fel de „biserica”? Trebuie de cercetat putin istoria bisericii ortodoxe si sa concretizati ce inseamna „biserica” si Biserica! La fel cu tot soiul te protestanti si derivatele lor-care nu este altceva decit copilul buissnes-man-papa!

    3.Spre final v-as ruga,daca gasiti in Biserica Ortodoxa(Rasarit) cazuri de inchizitie,sa ma anuntati.La sigur ca o sa petreceti 10 sec. si tot ve-ti continua…

    4.In privinta libertatii,nici un gind de ofensa.Chiar doresc sa va dati seama,ca e simplu,ca citusi de putina libertate exista.Si limita care tinde la zero are proprietea de-asi schimba directia-matematic vorbind.Omul se misca asimptotic spre perfectiune/desavirsire,care implica in sine LIBERTATEA.

    5.Nu,n-am visat la Hamer.

    Astept si-un comentariu din partea autorului-domnul Ruslan Vascan.

    Cele bune!

  7. 1.faza cu contrazicerea ati luat-o prea in serios, a fost o nota sarcastica foarte lejera 😉

    2.nu vad cum credinta e etalonul principal care ne divizeaza de alte vietati. NIMENI nu poate afirma ca altcineva nu are credinta. Credinta e un ansamblu de principii, aceleasi principii le poate avea orice vietate , doar ca ele nu pot scrie carti si ridica temple, in orice caz n-o sa putem noi constata asta ( ps. nu-s impotrvia credincisiolor sau a oricarei religii prorpiu-zise, asta sa vreau s-o intelegeti )

    3.da, nu am facut deosebire intre catolici si ortodocsi, nu simt nevoia, pt ca vorbim de religie la general. Ce se face la islamisti e o poveste si mai tragica. Idea e ca intotdeauna biserica a fost instrument de manipulare, fie ca fortat, fie voluntar. De aici si i se rup radacinile cu sfintenia ei. Consider ca religia e cel mia destept fenomen creat de om. Ce poate fi mai frumos decit o ordine datorata cuvintului si puterii sale. Doar ca lumea merge oarba si nu intotdeauna gindeste, face cum i se spune, pacatuieste si intepreteaza aiurea valorile stabilite la incipit. Catolicismul e un teren pierdut demult, da nici ortodoxismul nu e pe calea cea dreapta.

    4.cind am dat exemplul Tom Cruise am dorit sa relev cit de inconstienta e lumea. cCita prostie si murdarie poti face facind aluzii la ceva sfint si pur. Cit de josnic a ajuns sa fie folosit cuvintul biserica, si cita indifernta au adevaratii credinciosi. De ce nu-si apara valorile in care cred atit de mult ?

    5.nu, n-am gasit cazuri de inchizitie in cadrul bisercii Ortodoxe, si nici nu-i cazul sa caut. Din cite stiu eu , n-au fost inregistrate. Ma repet, dar in fine, am vorbit despre religie in general, cit de deranjant n-ar fi 😉

    6.in ce priveste libertatea, ramin pe pozitia mea , ca nu exista. Libertatea de a lua o furculita in loc de lingura la masa o avem, de a viziona un film sau altul este. Dar nimeni nu are parte de o libertatea adevarata, pentru ca cea care o avem noi intotdeauna va implica ceva sfoare, iar eu o vad in detasarea de toti si toate, iar asta niciodata nu va fi pentru ca nu-i real.

    7.la faza cu Hamerul m-ati luat prea in serios 😉 Chiar de asa prost gust a fost gluma si comparatia in sine ? 😉

    Ruslan, chiar si eu il sustin pe d-ul Costea referitor la doleanta de a te alatura discutiei !

  8. „Credo quia absurdum”

    Vitalie,sinteti o persoana care iubeste dialogul.E bine.Dar nu vad motivul sa-l continui,deoarece prevad rezultatul final-vom ramine pe aceleasi pozitii.

    Gluma am inteles-o,dar am preferat sa raspund ferm.

    Cuvintul,repet,ii ramine domnului Ruslan.

  9. Sugestiva fraza in latina ! Dar nu vreau sa dezvolt momentul in alta discutie caci sunt de acord prezicerea rezutatului final.

    Chiar is si eu curios ce parere are Ruslan.

  10. Am citit cu atentie polemica dintre Costea si Vitalie Jimbei si, intrucat am fost chemat sa-mi dau cu parerea, tin sa spun urmatoarele:
    In primul rand as aminti faptul ca atunci cand scrii un articol, un comentariu sau in genere un text oarecare, e bine sa il scrii coerent si pe cat posibil fara preseli gramaticale si slabiciuni stilistice. Vrei sa fii inteles corect, scrie corect. Argumenteaza-ti clar fiecare convingere si abia atunci iti poti permite sa faci glume si sa fii ironic. Si nu ca as fi eu acel care a scris DEX-ul, Gramatica Academiei sau Invataturile lui Neagoie Basarab catre fiul sau Teodosie! Fac si eu greseli si sunt uneori destul de glumet in scrierile mele! Dar, oricum, inainte de a-i da aripi unui tex, imi place sa-l verific.
    Din acest punct de vedere ma bucur totusi ca lucrurile au evolat la cei doi pana la urma! Daca la inceput replicile au fost pe alocuri incalcite, confuze si chiar usor jignitoare, spre final un echilibru sanatos si-a spus cuvantul!
    Cat priveste diferenta de opinie, e ok! Chiar ma bucur ca lucrurile stau anume asa! Fiecare om e diferit de ceilalti si e normal sa vada in mod diferit lumea, universul, religia, dragostea si asa mai departre.
    Una din temele sensibile atinse de cei doi a fost religia. Si eu condamn oamenii care fac din religie bussines, dar in acelasi timp vreu sa spun ca datorita unor pelerinaje la o serie de manastiri din Romania am intalnit preoti atat de intelepti, incat consider ca e mare pacat sa ii bagi intr-o oala pe toti deopotriva. Sunt oameni intre oameni. Ceea ce ii separa in fata mea pe unii de altii e intelepciunea si neprihanita lor credinta. Am intalnit din pacate si preoti dotati cu mai putina materie cenusie. Aroganta unora dintre ei intrece uneori orice limita. Unii manifesta chiar un fel de dispret fata tot ce-i legat de mediul citadin, de stiinta, de inovatie, de turism, de blugi si de ce le mai casuneaza lor. Dar sunt altii care emana atata bunatate si intelepciune incat simti cum te incarci de viata dupa o astfel de intalnire.
    Eu sunt crestin ortodox, daca pe cineva intereseaza detaliul asta si asa am fost toata viata. Merg la Biserica Ortodoxa si la cea Catolica cu deosebita placere. Candva am fost si la intalniri cu oameni apartinand diferitor secte religioase. Regret ca pana in acest moment nu am reusit inca sa ajung si la o Moscheie. Respect toate religiile si toate confesiunile si acelasi lucru il pretind de la altii.
    Pe de alta parte, consider ca Biserica Ortodoxa are nevoie de o reforma foarte serioasa, iar cea Catolica are la randul ei nevoie de o dechicizare. Cea Ortodoxa e inca plina de dogme inutile, iar cea Catolica e plina de chici. Adevarul e ca Bisericile mai inseamna si bani. Foarte multi bani! A schimba mersul lucrurilor inseamna de fapt a opri curentul continuu care aduce profit. Banul la randul sau inseamna putere. Iar cel care e obisnuit de mult timp cu bani si putere, nu se dezice prea lesne de asa ceva.
    Inaltii prelati ai Ortodoxiei mentin dogmele ca pe un fel de ceata. Cand e ceata prea deasa, nu reusesti sa vezi mai departe de o suta de metri. Clericii Catolici au spulberat aceasta ceata, insa au pus la vedere milioane de bibelouri si marionete care se vand bine, joaca si fac spectacol. Recent, fiind intr-un oras din Europa, am mers la o Catedrala Catolica. Fiind dupa pranz, inauntru aproape ca nu mai era nimeni: moment prielnic pentru linistea mea personala. Cand sa ies insa, intr-o alta aripa a cladirii, ce vad: lume de peste lume, intra si iese! Hai sa intru si eu acolo, zic, sa vad ce-i. Si ce am putut vedea, nu mi-a venit a crede ochilor: intr-o sala, frumos amenajata, o scena cu papusi mecanice, cu personaje biblice cum ar fi Fecioara Maria, pruncul Isus, Iosif, cei trei magi, apoi cateva oite, o vacuta langa iesle, etc. Mecanizmele se miscau in asa fel incat magii si Iosif se inchinau in permanenta, canta o melodie, se auzeau pasarele, se facea noapte, iesea in fundal luna si o cometa, apoi iar se facea ziua si spectacolul se perpetua. Lume multa, blituri, filmari cu telefoane si multi bani pe tava desigur. Minte mai putina, dar nu-i nici o problema. Important sa iasa banul! M-am uitat asa vre-o 10 minute si nu stiam ce sa cred. Am iesit mai apoi de acolo cu un suras trist in coltul gurii. Iata acesta e chiciul adevarat, mi-am zis. Cred ca altul mai mare nu poate fi!
    S-a vorbit si despre Cruciade. Da, Cruciadele au fost initiate si sprijinite financiar de Vatican pentru izgonirea musulmanilor de pe pamantul sfant al crestinilor, motivul pricipal fiind desigur anexarea de teritorii noi. Dar de Cruce s-au folosit indeajuns in razboaile lor si crestinii de rasarit, chiar daca luptele acestea n-au ramas in istorie sub numele de „Cruciade”.
    Ce sa mai zic?
    Daca s-ar uita cineva mai atent peste polemica dintre Vitalie si Costea, ar vedea ca „neintelegerile” lor sunt mai degraba, asa cum am sugerat inca de la inceput, de ordin lingvistic. Aveti o problema de comunicare, baieti, si nu de principii!
    Vitalie e mai glumet un pic, foloseste o ironie specifica Occidentului; uneori insa occidentalii sunt cam superficiali (nu fac nici o aluzie la tine, Vitalie), iar Costea prefera un discurs mai sobru, specific Orientului; la el se si simte chiar o afectiune speciala pentru Crestinismul de Est si un fel de desconsiderare pentru cel de Vest.
    Si daca tot s-a amintit de istorie si s-au facut atatea trimiteri, as face si eu una! Divergentele dintre Biserica Romană si cea Bizantina au inceput intr-adevar inca din secolele VIII-IX dupa Hristos, dar Marea Schisma a avut loc abia in anul 1054.
    Cat priveste LIBERTATEA! Hm! Exista oare aceasta pana la urma sau nu exista? Cine are totusi dreptate? Pai in filosofie de obicei are dreptate cel care convinge mai bine! Prin urmare, un filosof foarte bun e in primul rand un orator foarte bun!
    Asa cum am spus chiar in articol, imi sunt apropiate ambele variante! De la o vreme insa a inceput sa imi placa foarte mult filosofia practica! Daca vad ca un anumit lucru renteaza, atunci e bine! Daca vad ca libertatea e utila, atunci eu incep sa cred in ea. Fiindca mai stiu ceva: credinta intr-un anumit lucru e primul pas catre nasterea acelui lucru. Convingerea omului e in stare sa materializeze aproape imposibilul.

    Poate ca una din marile greseli ale unor ganditori este ca analizeaza LIBERTATEA ca pe ceva unic. Daca e sa ne gandim insa mai practic, observam ca libertatea poate fi de mai multe feluri: libertatea de exprimare, libertatea de gandire, libertatea de intrunire, libertatea in drepturi, etc. Sigur, daca e sa cer ajutorul filosofilor care au meditat si au scris multe despre determinism, atunci toate libertatile mele de mai sus(!) se fac praf si pulbere!!! Dar asa cum am zis, eu acum prefer sa pun marfa pe cantar si sa ma intreb: Face, sau nu face? Daca demonstrez (cu destul succes printre altele) ca libertatea nu exista, castigul meu e unul filosofic, spiritual, didactic si nu mai mult decat teoretic. Daca tind insa catre o libertate de exprimare, de informare, catre o libertate in drepturi si asa mai departe, pai intr-un stat de drept, din punct de vedere social, politic si economc, existenta acesteea imi poate aduce mult mai multe satisfactii! Am sa dau un exemplu dupa pararea mea foarte bun! Prin anii 2002 la Chisinau se faceau mitinguri anticomuniste. Toti cei care erau prezenti acolo scandau: JOS DICTATURA! VREM LIBERTATE! Etc. Imaginati-va un pic cum ar fi fost sa fi venit atunci la tribuna dl.Vladimir Voronin si sa fi cuvantat urmatoarele: „Drag popor! Noi am văzt cî împreunî am reuşît multe pîn amu! Da iaca şi vreţ voi di data asta, nu-nţăleg! Cum puteţ voi şeri libertati dacî e nu-i? Şei mai diştepţ filozofi, pi cari chiar voi îi lăudaţ, recunosc treaba asta! Libertatea economicî, di exprimari şî di cari mai vreţ voi, nu existî niş una! Toati îs nişti minşiuni! Duşeţ-vî acasî, oameni buni, şî cautaţî-vî di nevoi! Nu-l ascultaţ pi Roşca ista cî el nu credi in de-ter… de-ter-mi… Cum? Stăi oleacî…De ista: de-ter-mi-nizm!”
    Dupa una asemenea discurs „filosofic” si dupa o asemenea tentativa grotesca de a fura ceea ce trebuie sa apartina tuturor, va asigur ca fiecare incepe sa creada din ce in ce mai mult in LIBERTATE si sa si-o doreasca cu foarte multa ardoare, chiar daca o perioada destul de lunga din viata lui a crezut ca aceasta nu exista in intelesul ei deplin.

  11. 1.Domnul Ruslan,va multumesc p/u observatiile facute in privinta greselelor stilistice (p/u mine conteaza).

    2.Ati scris „Eu sunt crestin ortodox, daca pe cineva intereseaza detaliul asta si asa am fost toata viata. Merg la Biserica Ortodoxa si la cea Catolica cu deosebita placere…Pe de alta parte, consider ca Biserica Ortodoxa are nevoie de o reforma foarte serioasa, iar cea Catolica are la randul ei nevoie de o dechicizare. Cea Ortodoxa e inca plina de dogme inutile, iar cea Catolica e plina de chici.”

    Comentariu->>Desi tind a fi crestin(practic is nimic din ceea ce trebuie sa fie un crestin),dar stiu ce ar presupune asta(sub aspect metodologic).D-stra din ce-ati scris,trebuie sa mentionez destul de serios,NU puteti sa va indentificati ca ortodox (ba mai mult am impresia ca faceti ecumenism,ceea ce doresete atit de mult Papa,evident nu p/u pace-sa ma contraziceti daca is gresit.).Schimbarea dogmelor?(e la fel cum un matematician ar incepe sa motiveze ca 2+2?=4 sau totusi e 5,deoarece 2+2=4 e dogma matematica,indiferent ii place cuiva sau nu) ; Atunci ce inseamna a fi crestin? Sf. Parinti clar spun ce inseamna.Eu NU tin lectii,sint doar,cum spuneau vechii intelepti „Pulvis et umbra sumus”,dar abordarea/atitudinea d-stra e gresita.

    P.S. As fi bucuros daca ma ajutati in privinta greselelor stilistice (linkuri,documente,carti etc.)

    Cele bune!

    .

  12. 1. Mi s-a parut sau ai dat un suflu strict materialist libertatii, Ruslan ? daca am interpretat gresit, rog s-a ma corectezi !

    2.mi-a placut doza de umor despre Voronin 😀
    si cita dreptate ai, nimic nu-i pretuit pina cind nu e pe punctul de a fi pierdut. Natura omului, n-ai ce sa-i faci.

    3.referitor la experienta ta in Romania vreau sa spun doar urmatoarele : fiecare cu oala lui intradevar, dar atunci ce cauta toti impreuna reprezentind iluminarea sufleteasca prin intermediul religios ? Puritatea e o manifestare a selectivitatii, care in cazul dat ar fi mai mult decit recomandata.

    4. ma adresez d-lui Costea , fara iz de sarcasm sau intentie de jignire :
    De ce d-stra raportati totul la aspectul matematic, desi imi place fte mult genul asta de abordare, cind religia ca si orice alta cultura trebuie sa fie flexibila ? Romanii inlatura formalismul dreptului sau in momentul dezvoltarii economiei, populatia s-a rasculat cind monarhiile absolute le stopa libertatea si putinta de a face pasi inainte si nu 10 inapoi…de ce religia nu trebuie sa fie la fel ? De ce nu trebuie si ea adaptata la noile realitati ? Rigiditatea sa o va face uitata/inlocuita, parerea mea.

    “God, grant me the serenity to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the difference.” Reinhold Niebuhr

  13. Baieti, acum ce faceti, v-ati pus ambii impotriva mea? :))))

    Mi-e drag sa polemizez, dar fie-va mila de mine de data asta, caci nu prea am timp!!!

    Costea, (sper ca nu te superi ca te tutuiesc, incerc si eu sa fiu mai prietenos; acelasi lucru te indemn sa-l faci si tu) de unde ai luat-o tu ca observatia cu „stilistica” se referea la tine? 😉 Si-apoi vad ca m-ai luat din scurt bine de tot cu ortodoxia! In primul rand pe undeva ai dreptate ca eu as avea inclinatii ecumenice. Dar nu vad de ce ar deranja pe cineva miscarea asta. Si unirea Principatelor Romane s-a facut din tot felul de interese, inclusiv a satisfacut o serie de afaceristi, rezultatul insa a fost unul bun. Unificarea crestinilor miroase oarecum a iluzie, dar ideea intr-adevar imi place. Eu unul nu ma uit chiar atat de conspirativ la tot ce se petrece in lume.

    Sunt ortodox cum am spus. Dar nu ma bat cu pumnul in piept pentru asta. As putea sa zic neo-ortodox, dar cred ca as gresi putin. (Intr-o vreme imi placea sa ma consider un neo-ortodox. Vedeam ca ideile mele difera de ale altor ortodoci si intelegeam ca nu suntem chiar pe-un cantar. Mai tarziu insa mi-am dat seama ca de fapt ceilalti nu reusesc sa fie la nivelul adevaratei ortodoxii.)

    Mie imi place sa privesc lucrurile cu fruntea un pic mai descretita. Nu vreau sa il laud in toate pe Vitalie Jimbei, caci, daca trebuie, ti-l chisez eu binisor (!), dar uite aspectul asta imi place la el: reuseste sa priveasca totul cu seninatate!

    Si ce vroiam sa zic: pentru mine ortodoxia nu e batuta in cuie. Nu ma uit la ea ca la ceva de neatins. Romanticii spuneau ca una din caracteristicile omului de geniu e ca acesta trebuie sa aiba un IDEAL ABSOLUT. Adica ceva care nu prea exista in mod obisnuit. Dar realistii nu mai vad in acest fel lucrurile. Eu de exemplu am un prieten care e geniu (chiar am). De ce as crede ca acesta trebuie sa viseze la un ideal absolut? Totul e relativ. De ce sa imi creez eu imaginea unei religii pe care sa n-o pot atinge niciodata? E si imposibil, imi vei spune, caci au creat-o altii cu mult timp in urma; tot ce ne ramane noua de facut este sa cunoastem doar mai bine ceea ce ESTE deja. De acord. Dar oricum tot ce cunoastem noi nu-i decat obiectul cunoasterii noastre si nu obiectul in sinea lui. Fiindca, asa cum demonstreaza neamtul de Kant, omului ii este imposibil deocamdata sa cunoasca cu adevarat ceva. Ehe, dar aici povestea nu se mai sfarseste cu una cu doua!

    Tu insa sa nu crezi ca nu am inteles punctul tau de vedere, Costea. Da, Sfintii Parinti au scris foarte frumos si au pus bazele unui crestinism pe care il port in mine. Dar daca nu pot sa urmez intru totul indemnurile lor, ce propunere ai tu: sa nu ma mai consider ortodox? Sau sa-mi traiesc toata viata sub dominatia ideii ca sunt un nevrednic? Sunt eu un nevrednic, nu-i vorba, ideea insa este ca nu are cum sa stie altcineva acest lucru mai bine decat mine.

    Cel mai bine e cand un om se simte impacat cu sine insusi. Si eu ma simt impacat. Cuget cum cred eu de cuviinta, desigur dupa ce am acumulat niscaiva cunostinte. Inclusiv intelepciunile multor martiri crestini.

    Iar daca tu intr-o buna zi ai sa-mi spui ca te simti in sufletul tau un budist, ultimul lucru la care am sa ma gandesc, o sa fie sa iti spun ca atitudinea ta e una gresita.

    Si mai e o chestie: experienta vietii. Sunt unii oameni care nu invata nici o iota de la viata, fiindca nu au pe ce cladi ceea ce vad si traiesc. Altii insa reusesc sa o faca.
    Nu vreau sa mai continui polemica asta, nu va suparati pe mine, baieti. Si mie imi placea sa arat cuiva ca eu gandesc intr-un anumit fel, ca am idei, etc. De multe ori insa intelegeam ce a avut in vedere omul acela mai in varsta decat mine cu care am vorbit, dar nu a doua zi, nu peste un an, ci abia peste vre-o 5 ani. Si nu poti sa faci nimic cu asta! Asa-i firea omului! Chiar si acum polemizez cu oameni care au o varsta onorabila! Eu imi sustin punctul de vedere, ei pe al lor. Sunt convins ca eu am dreptate, dar nu pun mana in foc ca peste un timp nu imi voi schimba parerile.

    Cat priveste faptul ca nu esti de acord cu mine, Costea, pai e ceva imbucurator! Daca am gandi la fel, pai am fi unul si acelasi om! Si atunci sa vezi tu plictiseala!

    1+1=2. Asa zici tu ca-i matematica. Dar ce sunt oare unu-rile astea, amice? Eu zic ca 1+1 poate fi egal si cu 3! Un barbat si o femeie isi pun bazele unei familii si fac un copil. Tot astfel 1+1 poate fi egal cu 4, 5 si asa mai departe. 1+1 mai poate fi egal si cu 1! Acest lucru il spune chiar preotul cand ii leaga pe cei doi in fata altarului: „De azi inainte, zice el, in fata Domului voi doi veti fi ca unul!” Sau 1+1=0 cand o relatie nu duce la nimic.

    Daca iti pare o gluma, sau poate crezi ca e o chestie superficiala si naiva ce zic eu acum, inseamna ca si profesorul meu de semiotica din facultate era tare glumet si superficial, fiindca asta-i scoala lui! 🙂 …. Chiar mi-e dor de el! E vorba de profesorul conferentiar dr.Ioan Carac, cel mai de vaza profesor de gramatica si filosofie de la Univ. Dunarea de Jos din Galati si cel mai mare semiotician din Romania. Din Tratatul lui de Semiotica studiaza toti invataceii carora le plac durerile de cap cu semiotica!!!

    Cu toate ca am scris prea mult in comentariul meu de ieri si in acesta la fel am intrecut masura, dar dupa cum se vede tot e prea putin! Ce usor e cand scrii putin si esti inteles repede, fara sa fii nevoit sa dai explicatii in plus. Am zis ca Ortodoxia e plina de dogme inutile. Fii atent: INUTILE! De cele UTILE nu m-am legat! Eu nu tagaduiesc ca nu sunt si dogme bune. Dar hai mai bine sa dau acum exemple de dogme inutile. Iau la intamplare:

    1. Femeia nu are dreptul sa se impartaseasca daca are ciclu menstrual. (Ca si cum acest proces fiziologic ar fi o ceva odios sau ca si cum ar fi ceva pe care insasi femeia il face ca asa vrea ea!)
    2. Femeia nu are voie sa intre in altar.
    3. Femeia trebuie sa cedeze intaietate barbatului la tot ce se face acesta intr-un lacas ortodox. (Observi cate se leaga de femeie? Explicatia: Influienta culturii orientale in crestinismul bizantin. In Orient femeia a fost si este „inferioara” barbatului. Aceasta trebuie sa intre in biserica imbrobodita, sa stea in partea stanga, in timp ce barbatii in partea dreapta; de asemenea sa stea la coada, sa taca, etc. Recent am auzit o vorba moldoveneasca interesanta: „Vorba multa, ochiul vanat!” :)))))))
    4. Daca ai facut un anumit pacat, trebuie sa bati 1000 de matanii. (Sunt canoane de zeci de mii pana la sute de mii de matanii. Atentie, am auzit ca unui om i s-a dat sa faca in nu stiu cat timp un milion de matanii) In loc sa-i spui: Omule, Dumnezeu are nevoie sa vorbesti cu el, sa il rogi de iertare. Asta conteaza si nu cate cucuie faci.

    Sunt o serie de dogme inventate din mers, care au mai multa sau mai putina indreptatire, unele de pilda sunt legate de post, etc. As putea sa fac o lista intreaga, la modul cel mai serios. Dar chiar nu mai am timp de asa ceva, pe cuvantul meu.

    M-am cam intins la vorba si am uitat cu totul sa ii raspund si lui Vitalie. Poate ma ierti cumva, frate iepure! Lasa ca vin eu degraba in MD si iesim la o bericica! Iar daca dl Costea nu e impotriva, il poftim si pe d-lui!

    Asa in doua cuvinte am sa iti raspund totusi si tie: Nu as zice ca am dat un suflu materialist libertatii, ci mai degraba unul practic. Chiar asa am si zis, sau nu? Cu toate ca nu ma feresc de materialism catusi de putin!

    L-am citit pe Platon si pe Aristotel in facultate. (Daca sincer, pe Platon aproape in intregime). Platon era idealist, dupa cum se stie, iar Aristotel – materialist. Platon cu sufletul, Aristotel cu materia. Si vreau sa spun ca un materialist mai luminat decat Aristotel, mai rar intalnesti!
    Va salut, baieti!

  14. Ati scris:” Costea, (sper ca nu te superi ca te tutuiesc, incerc si eu sa fiu mai prietenos; acelasi lucru te indemn sa-l faci si tu) de unde ai luat-o tu ca observatia cu “stilistica” se referea la tine?” Comentariu->>Pai sa stiti ca sint prietenos si foarte greu ma supar si daca se ajunge la faza asta repede imi trece; eu sint p/u dialog prietenos! 😀 Iar de stilistica din contra ma bucur cind oamenii spun direct daca am gresit sau nu; e foarte bine primit acest lucru din partea mea(ma stradui s-o tin asa)

    Ce tine de unirea Principatelor nu prea sint de acord,dar e cu totul alta tema.

    In privinta neo-ortodox->>daca faceti aluzii la steoretipiile crestinilor si absurditatea lor va sustin! Sincer sa fiu,eu iubesc partea filosofica a religiei.Sint de acord cu unele lucruri despre dogme,adica vreau sa spun ca: „Nu omul a fost facut p/u lege,dar legea p/u om”.Cind acestea nu-s intelese corect apar extreme,fanatism rau(deoarece este si fanatism bun)

    Despre ecumenism ar fi bine de observat partea adevarata si mai ales sa ne aducem aminte de 1438(Sinodul de la Ferrara-Florenta) si consecintele acestuia din 1453 (Caderea Bizantului).

    Chestia cu semiotica e foarte interesanta,chiar rog,daca puteti,sa-mi da-ti ceva materiale de-ale profesorului d-vstra-Ioan Carac(imi place cind se cutreiera nervii,cum zicea si Eminescu in Archaeus :D).Dar anume si semiotica demonstreaza ceea ce am scris mai sus despre lege,nu e nici o contradictie.Si intr-adevar unu-rile acestea pot fi si altfel tratate.

    Despre partea dialogului „live” nu-s contra; ma bucur ca ma exista oameni cu care pot polemiza si eventual-imprieteni.

    Credca aici ar fi bine sa incheiem cu religia.(cel putin eu)

    P.S. Credca v-ati facut impresia (ma refer la ambii) ca sint un apologet al crestinisimului…Tangenta dintre mine si crestinism e cum ar fi intre 2 linii paralele-e vida…

    Sa fiti sanatosi!

  15. Interesant articolul, vreau sa adaug doar ca libertatea fiecaruia dintre noi se sfarseste acolo unde incepe libertatea celuilalt, nu pot sa zic cu exactitate numele filosofului care a afirmat asta, ideea insa am retinut-o de la cursurile de filosofie din liceu si dvs, dragi cititori, aveti „libertatea” de a o interpreta …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s