Despre maturitate şi respect


DESPRE MATURITATE ŞI RESPECT

 

Cunosc ideea preconcepută a unora care consideră că motivul principal pentru care se merită respectul este vîrsta. Adica dacă «x» are un anumit număr de ani, de obocei o vîrstă onorabilă, are deja asigurată stima celor mai tineri. Din pacate rationamentul este greşit şi în cele ce urmează îmi voi motiva afirmaţia.

În primul rînd sunt absolut de acord cu ideea care presupune că respectul e meritul celor care demonstrează maturitate. Dar e important să amintesc de existenţa mai multor tipuri de maturitate:

MATURITATEA CRONOLOGICĂ. (Cronos = «timp») Această maturitate ţine de vîrstă, de anii pe care fiecare din noi îi adunăm odată cu trecerea timpului. Din păcate foarte multi recunosc mai mult această maturitate cînd vine vorba de respect. Dacă e s-o luam aşa insa, şi animalele adună ani şi cu toate astea nimeni nu pretinde că acestea au nevoie de un respect identic cu cel al oamenilor.

Continuă să citești Despre maturitate şi respect

Reclame

La lumina focului


LA LUMINA FOCULUI

Un gutui, doi gutui,
Încă-n stropii duşului,
La lumina focului.
Mă priveşti,
Îmi zîmbeşti,
Cămaşa o umezeşti…

Un gutui, doi gutui,
Parcă vrei ceva să-mi spui

Din adîncii ochi caprui.
Însă taci,
Te desfaci,
Inimile le împaci…

Un gutui, doi gutui,
Buzele cobor ţugui
Prin strîmtoarea pieptului.
Mîna-mbie,
Gura ştie
O sublimă nebunie…

Un gutui, doi gutui,
Furnice din tălpi se sui
Pînă-n vîrful capului.
Pielea moale se zbîrleşte,

Răsuflarea-n gît se-opreşte…

Un gutui, doi gutui,
Fierbe mustul în burlui,
Tare multe-ncepi să-mi spui!
Te îndoi, te dezdoi,
Părul unduie vîlvoi…

Un gutui, doi gutui,
Pe perete vrei să sui.
Nu mai înteleg ce spui!
Trupul tremură,
Zvîcneşte,
Universul se-nvîrteşte!…

Un gutui, doi gutui,
Timpul stă cîrlig în cui
La lumina focului.
Şi se lasă-ncet, se lasă
Linişte la noi în casă…